Ultima zi a cantonamentului din Poiana Brașov a fost și una în care antrenorul liderului ne-a permis să-i fim aproape în fiecare moment. Dorinel Munteanu reușește cu brio să transmită echipei ambițiile sale. Ne e clar acum: Oțelul nu se va mulțumi să rămână doar o inedită campioană de toamnă.
„Mi-ai dat exact ceaiul care nu-mi place. Sunt trei feluri de ceai verde și mi l-ai adus tocmai pe cel cu care nu mă împac la gust”, remarcă Dorinel Munteanu. Chelnerul îl privește spășit, dar zâmbește, pentru că știe că nu are în față un client fițos și că e doar gluma de dimineață. E 08:30 și antrenorul Oțelului a luat deja micul dejun. Își îngăduie o oră liberă înainte de primul antrenament al zilei, pe care o dedică presei. „Citesc mereu ziarele de sport, dar, din păcate, nu prea găsesc nimic interesant. De Oțelul nu prea scrieți!”, ne ia tare Dorinel. „De asta ne aflăm aici azi, ca să îndreptăm nedreptatea!”, îi facem noi o concesie, după care începe interviul alăturat și ziua pe care Dorinel Munteanu ne-a permis s-o petrecem alături de antrenorul liderului Ligii I. Gesturile îi sunt vioaie și, deși parcă își impune să vorbească rar și calculat, ca un antrenor hârșâit, se vede încă în el năvălnicia fotbalistului de până de curând. O femeie trece pe lângă masa la care stăm: „Baftă! Să luați campionatul, Dorinel!”. Munteanu scapă doar un „Mulțumesc!”, de parcă i-ar fi teamă, în cazul în care ar promite mai mult, să nu sperie o frumoasă nălucă.
„Hai, copiii tatii!”
Câteva zeci de minute mai târziu, după ce jucătorii Oțelului au urcat rând pe rând în autocar, antrenorul se așază în genunchi pe una dintre banchetele din față, ca un ghid întors spre publicul său, și le spune ce dorește de la ei în ultima zi de cantonament în Poiană. Ajungem undeva sus, în munte, unde liniștea și lipsa clădirilor îți strânge un pic inima. În timp ce majoritatea echipelor din Liga I au dat drumul la meciuri amicale în țări mai calde, Dorinel se ocupă încă de ceea ce a avut Oțelul ca argument într-un tur de campionat surprinzător: condiția fizică. „Le-am spus că a alerga este baza! Fără să alergi nu poți juca fotbal. Au înțeles că e spre binele lor și fac totul cu responsabilitate”, explică Dorinel, după care se întoarce spre grupul de jucători: „Hai, copiii tatii! Deci, cinci bucăți a câte 600 de metri, cinci de câte 400 și, pe urmă, cinci de câte 200!”. Traseul e ales cu atenție, distanțele sunt stabilite riguros și cronometrate la zecime de secundă. „Eu nu-i omor! Azi fac doar șase kilometri de alergare. Cel mai mult au făcut opt. Reducem volumul și creștem intensitatea. Nu îi înțeleg pe antrenorii care îi pun să alerge câte 18 kilometri. Într-un meci alergi maximum 13 kilometri în total”, detaliază antrenorul. „Poate tu alergai 13, Dorinel”, remarcă cineva de lângă antrenorului liderului…
Atac la Silviu Ilie
Silviu Ilie, poziționat cumva în coada grupului, glumește pe seama recentei convocări primite, alături de Râpă și Antal, la lotul național pentru turneul din Cipru: „Luați-mă ușor! Eu o să joc cu Șevcenko sau cu Dario Srna. Trebuie să fiu luat ușor!”. Ilie are o problemă minoră la inghinali, fapt pentru care beneficiază de un program special. Câteva minute mai târziu, Dorinel nu-l iartă: „Hai, Ilie, cu viață! Ai ajuns la lot și gata, ești fotbalist?”. Se întoarce apoi spre colaboratorii săi: „Lasă că îl execut eu! E mai nebun el, așa, dar îl pun pe direcție. E vedetă acum… Ajungi la lot, dar mai important e să te menții acolo”. Porțiile de alergare se încheie cu gâfâielile adecvate. Dorinel trece printre jucători și le ia pulsul la gât. „Profesore, nu primim bonus încă una de 200?”, glumește Pena. „Penare, cum să nu? Mereu vă dau bonus”, răspunde Dorinel. Apoi ne șoptește: „Nu mi-ar plăcea să-mi spună vreodată «Mister». Mie mi se adresează cu «Profesore» sau «Profi»”. Munteanu este mai scund decât majoritatea elevilor săi, dar nu există niciun moment în care să se simte dominat de aceștia. Reușește cu naturalețe să coordoneze poate cel mai unit grup de fotbaliști din Liga I.
În apartamentul „neamțului”
Urmează prânzul, după care ne invită în apartamentul său din Hotelul Piatra Mare. 421 scrie pe ușă, după care descoperim două încăperi ordonate cu o rigurozitate germană. Pe un scrin stau mai multe manuale nemțești pentru antrenori. „Nu mi-e jenă să spun că doar despre fotbal citesc!”, ne spune ușor stânjenit Dorinel. Trecem în cealaltă cameră, unde, lângă televizor, se află un DVD player. Ne pune o selecție cu golurile și fazele cele mai frumoase ale Oțelului din turul de campionat. Cu telecomanda în mână, Dorinel se încruntă. „La începutul pregătirii, i-am pus să vizioneze fazele astea și, în timp ce le vedeau, le-am spus: «Vreți să ajungeți să mai jucați așa și să dați goluri d-astea? Atunci trebuie să alergați și iar să alergați!»”, a explicat Dorinel Munteanu, iar noi ne-am dat seama după o zi cu ei că Dorinel și Oțelul chiar aleargă… După un titlu. Și au cu ce să spună că îl pot prinde.
„Modelele mele în carieră sunt Christoph Daum și Felix Magath. Din ei mă inspir și încerc să citesc tot ce prind despre ei. Rămân un fan al școlii germane de fotbal” Dorinel Munteanu, antrenor Oțelul Galați
„Am învățat să fluier în copilărie. Știu că a devenit o marcă a mea fluieratul de pe bancă, dar mă ajută mult în a atrage atenția fotbaliștilor mei” Dorinel Munteanu, antrenor Oțelul Galați
„În vară îmi expiră contractul cu Oțelul. Am discutat cu Marius Stan, stabilind să nu reînnoim acum înțelegerea, dar Galațiul va fi la vară prima mea opțiune” Dorinel Munteanu, antrenor Oțelul Galați
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER